Unul din gusturile copilăriei este și uleiul de floarea soarelui. La începutul procesării acestor semințe, cu utilaje mai rudimentare, cojile erau folosite pentru menținerea focului necesar procesului de prăjire. Gustul acelui ulei procesat la cald, rămâne întipărit undeva în amintirile cu bunici. Drumul în căruță, dimineața devreme către ”oloire”, așteptarea rândului și acel moment când începea presarea lui. Întotdeauna, bunica avea grijă să avem pâine proaspătă când mergeam la ”oloire”. Încingeam bucata de pâine uleiul cald care se prelingea din presă, cu puțină sare…  Dacă era și perioada în care erau coapte roșiile, acea pâine cu ulei cald și roșii era cel mai mare festin!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.